Rolul dialogului ecumenic şi interreligios – clasa a XII-a

Clasa a XII-a:

„Rolul dialogului ecumenic si interreligios”

 

Religia crestina este astazi o religie divizara in mai multe confesiuni si culte la care se adauga si numeroase secte (cca 10 mii).

Prima ruptura in sanul religiei apre odata cu schisma din 1054, cand catolicismul se desparte de ortodoxie, ruptura accentuata in secolul al XVI-lra odata cu aparitia Reformei protestante, care imparte Apusul intre catolici, luterani calvini si anglicani.

DIn secolul al XVII-lea apar numeroase culte neo-protestante ajungandu-se astazi la o paleta destul de diversa a confesiunilor si cultelor ce alcatuiesc cea mai mare religie ca numar de adepti de pe  Terra. (1700 000 000 adepti).

Dupa Marea Schisma oamenii au inceput sa doreasca sa fie din nou o singura Biserica crestina asa cum o lasase Mantuitorul. Ceea ce nu au facut soldatii romani care l-au crucificat , neindraznind sa ii rupa camasa au facut, la figurat vorbind urmasii  Sai, crestinii, care au rupt unitatea Bisericii Sale.

De-a lungul timpului au existat o serie de încercări de reîntregire a Bisericii, despre care vom discuta astăzi.

Încercări de unire s-au făcut destul de multe, atât pe timpul împăraţilor bizantini din secolele al XI-lea – al XV-lea, cât şi în zilele noastre.

 

O1. Cauzele nereintregirii bisericii

 

Din păcate, aceste încercări nu au dus la nici un rezultat, din două motive:

  1. În primul rând, din cauza mandriei. Nimeni nu voia să recunoască greşelile făcute de un popor sau altul

în decursul istoriei, greşeli care au fost în defavoarea Sfintei Biserici.

  1. În al doilea rând, din cauza intereselor politice. Cele mai puternice state doresc să-şi impună supremaţia

peste altele mai mici. Este normal ca în acest caz, cei robiţi să urmeze credinţa statului cuceritor.

De aceea, nu s-a ajuns la nici un rezultat, ba ruptura s-a adâncit şi mai mult.

 

O2.Ecumenismul sau miscarea ecumenica

 

Prin ecumenism sau mişcare ecumenică înţelegem tendinţa manifestată în lumea creştină a secolului

XX de unire a tuturor Bisericilor, pentru a se ajunge la o singură Biserica, cea a lui Hristos.

Apărută iniţial în sânul Protestantismului, dorinţa de refacere a unităţii Bisericilor a găsit ecou favorabil şi

în rândul Bisericilor Ortodoxe şi Romano-Catolice.

Mişcarea ecumenică s-a conturat sub acest nume, în 1920.

In 1948, la Amsterdam, în Olanda, s-a întemeiat „Consiliul Ecumenic al Bisericilor” prin fuzionarea

Mai multor Biserici şi grupări creştine din  care fac parte confesiunile protestante şi câteva Biserici

Ortodoxe (au intrat in 1961). Biserica Romano-Catolică nu face parte din CEB.

În cadrul acestui Consiliu Ecumenic, Biserica Ortodoxă sustine că ea este „Biserica cea una, sfântă,

sobornicească şi apostolească”. Ortodoxia nu se consideră doar o religie, ci si Biserică, adevărata Biserică

întemeiată de Mântuitorul Hristos pe Cruce, care a păstrat nealterate adevărurile de credinţă.

 

O3. Rolul dialogului ecumenic

  • Participarea Ortodoxiei la Mişcarea Ecumenică are un rol misionar, adică acela de a chema,de a uni cu ea

toate Bisericile creştine care s-au desprins din ea, formând astfel Biserica nedivizată de la

inceputul creştinismului. întoarcerea tuturor Bisericilor desprinse din ea la baza doctrinară creştină a

Sinoadelor Ecumenice, a accentuat necesitatea şi folosul Sfintei Tradiţii, care, alături de Sfânta Scriptură,

este o mărturie a Evangheliei lui Hristos, a atras atenţia asupra învăţăturii de credinţă despre

preacinstirea Maicii Domnului, a arătat că icoana este o realitate dintotdeauna a Bisericii.

  • Un alt rol al dialogului ecumenic este şi cel de accentuare a misiunii Bisericii în societate. Ceea ce

motivează Bisericile în dialogul lor este dorinţa de reconciliere.

         Violenţa împotriva femeii este un fapt extrem de prezent în viaţa societăţii. In aceste condiţii, Bisericile

au fost chemate să denunţe violenţa sub toate aspectele ei, ca formă a păcatului, ca formă de violare a

drepturilor persoanei umane.

În cadrul dialogului ecumenic, Ortodoxia şi-a adus o contribuţie remarcabilă. Ea a cerut

Mişcarea ecumenică este bună în intenţiile sale, însă după mai bine de trei sferturi de veac de consfătuiri,

întruniri, congrese, discuţii şi adunări generale, se constată că Bisericile sunt încă departe de a realiza

unitatea de credinţă în Iisus Hristos.

 

 

Material bibliografic:

Biblia sau Sfânta Scriptură,  Corneliu Muha,

Religie Clasa a XII-a – Auxiliar didactic

pentru elevi, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2009, pp. 23-24;

Ene Branişte, Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană,

Caransebeş, 2001, pp. 147-148.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *